Definiție. Hepatita cronică  este definită ca un proces inflamator difuz polietiologic în ficat ce durează mai mult de 6 luni.

Factorii de risc:

     - administrarea percutantă a medicamentelor și a drogurilor cu utilaj medical nesteril;
     -   recipient de cănge și de organe (transplant de organe, hemodializă);

     -   tatuaje, acopunctură;

     -   copii născuți de mame cu hepatită virală B infectate;

     -   lucrătirii medicali expuși la inocularea accidentară cu sănge infectat;

     -   contacte sexuale neprotejate.

Căi de transmitere:

• percutană;
• sexuală;
• perinatală (verticală) – alăptarea cu săn nu este implicată în transmiterea HBV și virusul nu este detectat în laptele matern;
• orizontală în familiile cu HBV apare în caz de nerespectare a condițiilor igience, infecția se răspăndește prin contactul seccrețiilor infectate.

Clasificarea hepatitelor cronice (1994, Los Angeles):  

• Hepatita autoimună este predominant periportală cu hipergamaglobulinemie și anticorpi, care este sensibilă la terapia imunosupresivă;
• Hepatita cronică B – boală inflamatorie a ficatului sauzat de virusul B, durează 6 luni și mai mult cu potențial evolutiv spre ciroză;
• Hepatita cronică C - boală inflamatorie a ficatului sauzat de virusul C, durează mai mult de 6 luni cu potențial spre ciroză;
• Hepatita cronică D - boală inflamatorie a ficatului sauzat de virusul D, în legătură cu infecția HBV (virus hepatic B), durează mai mult de 6 luni cu potențial spre ciroză;
• Hepatita crinică neclasificabilă ca și virală sau autoimună -  boală inflamatorie a ficatului sauzat de virusul hepatic sau prin autoimunitate, dar pentru care nu există o distincție clară, durează mai mult de 6 luni cu potențial spre ciroză;
• Hepatită cronică drog – indusă (medicamentoasă) - boală inflamatorie a ficatului, care durează mai mult de 6 luni ca efect advers al medicamentelor prin efect toxic;
• Boala Wilson – boala cronică de ficat, cauzată de o tulburare ereditară a metabolismului cuprului;
• Hepatita criptogenică – de etiologie neprecizată.

Manifestări clinice: Sindromul astenovegetativ – astenie, insomnie, scăderea capacității de muncă,

                                  de concentrare, cefalee;

   Sindromul dispeptic – reducerea poftei de măncare, grețuri, rar vome, constipații, balonarea

                                  abdomenului,

 Sindromul de colestază – icter, modificarea culorii urinei și a scaunului, tegument uscat și mai

                                 întunecat;

 Tulburări endocrine – dereglări ale ciclului menstrual, impotenția, glanda tiroidă mărită, atrofie

                                testiculară;

Sindromul hemoragic – hemoragii nazale, rectale și gastrointestinale;

Semne fizicale – hepatomegalia cu consistența ficatului normală sau ușor  crescută;

Steluțe vasculare – pe găt, față, umeri, torace, spate, care apar în maladiile hepatice active;

Eritemul palmar și plantar – pete pe corp,

Culoarea tegumentului; Mirosul hepatic; Ascita (hipertensiunea portală).

Explorări paraclinice: Diagnosticul de laborator (sindromul citolitic, sindromul imuno-inflamator, sindromul insuficienței hepato-celulare, sindromul dishormonozei);

       Determinarea markerilor serologici ai hepatitei virale;

      Determinarea markerilor leziunilor autoimune.

Metode instrumentale: ecografia abdominală; ecografia Doppler; scintigrafia hepato-splenică, endoscopia digestivă superioară; examenul radiologic bariat; biopsia ficatului; laparoscopia; tomografia computerizată, rezonanța magnetică; angiografia.

Principii de tratament: -  alimentație variată vegetală; reducerea consumului de alcool, zahă, sare;

• tratament etiologic (interferon);
• antifibrozante;
• profilaxia  primară și secundară (vaccinarea și înlăturarea factorilor de risc).