Definiție. Pielonefrita acută – reprezintă o inflamație tubulo-interstițială infecțioasă acută a rinichiului, caracterizată prin triada clinică: febră, durere lombară și modificări specifice in urină.

Complicațiile purulente ale pielonefritei se unesc sub denumirea de pionefrită.

Un rol important au factorii favorizanți, care sporesc potențialul pătrunderii  infecției în rinichi prin afectarea mecanismelor de apărare:

• anomaliile structurale ale rinichilor sau ale tractului urinar;
• nefrolitiaza;
• cateterizarea tractului urinar;
• instalarea drenurilor;
• sarcina;
• diabetul zaharat;
• imunodeficiențele primare și secundare;
• vezica neurogenă.

Clasificarea pielonefritei acute:  

                                    Prezența factorilor de risc:

• pielonefrita acută primară;
• pielonefrita acută secundară.

                                  Calea de infectare:

• ascendentă;
• hematogenă;
• limfogenă (rar);
• directă ( iatrogenă, în timpul intervenției chirurgicale sau manoperelor diagnostice pe sistemul   uropoietic sau posttraumatic).

Manifestările clinice:

• sindromul inflației locale -  durere lombară, moderată sau acută;
• sindromul inflației generale -  febră cu debut acut și valori maxime, slăbiciune, frisoane, cefalee, astenie, dereglări de somn sunt semne ale intoxicației toxico-infecțioase;
• sindromul infecției urinare inferioare – disurie, micțiuni imperiative, dureri pubiene;
• combinarea acestor simptome cristalizează triada clinică clasică în pielonefrită acută – febră, lombalgia (unilaterală), modificările sedimentului urinar sub formă de piurie-bacteriurie.
• Acuzele legate de complicațiile pielonefritei acute – complcațiile locale necrotice și septicopurulente, complicațiile  infecțioase sistemice, sindromul insuficienței poliorganice.

Explorări paraclinice:

• Investigații de laborator –analiza sumară de urină; proba Niciporenco; detereminarea proteinuriei

                    nictimerale; proba Zimnițki; analiza generală de sănge; examinările biochimice de bază

                     a săngelui; urocultura;

-    Investigații instrumentale – ecografia renală; tomografia computerizată; metodele radioizotopice; scintigrafia renală dinamică; urolografia intravenoasă.

Tratament: regim liber (forme ușoare); regim la pat (forme severe);

• alimentația – dieta Nr.7 după Pevzner;  
• tratament medicamentos (tratament etiologic, patogenetic, simptomatic, a patologiilor asociate,, implimentarea strategiilor nefroprotectoare);
• fototerapia;
• tratament chirurgical;
• profilaxia primară și secundară (identificarea pacienților și tratarea infecțiilor bacteriene, adresarea timpurie a pacienților);
• dispensarizare după externarea din spital.