Definiție. Pielonefrita cronică (PNC)- reprezintă o inflamație cronică infecțioasă a sistemului calice- bazinei ranale cu implicarea secundară a țesutului tubulointerstițial, în stadiile avansate fiind afectate și alte structuri anatomice renale (vase și glomeruli), cu dezvoltarea consecutivă a sclerozei parenchimului renal.

Clasificarea clinică a pielonefritei cronice:

     I.           După răspîndirea procesului patologic:

• unilatarală;
• bilaterală;
• pielonefrită cronică a unicului rinichi.

2. După factorii identificabili de risc:

• absenți. Pielonefrită cronucă primară;
• prezenți: pielonefrită cronică secundară.

3. După faza evolutivă a maladiei:

• acutizare;  - remisiune;

4. După severitatea acutizării:

• ușoară; - medie;  - severă.

5. După microoranismul depistat (gram-pozitiv, gram-negativ,antibioticorezistent).

Factorii de risc:

• malformațiile congenitale ale rinichilor și ale căilor urinare;
• dereglări dobăndite ale pasajului urinar;
• patoligii eriditare;
• stări de imunodeficiență congenitală și dobăndite (infecții);
• patologii somatice severe  (diabet zahara)t;
• infecția urinară inferioară recentă;
• activitățile care majorează riscul infecției urinare ascendente;
• suprarăcirea sau altă acțiune care diminuează activitatea imunității nespecifice;
• vărstele de risc (malformații congenitale la copii în primii ani de viață; perioada vieții acive sexuale la femei, după menopauză, la bărbați cu adenom de prostată).

Manifestări clinice:   sindromul inflației locale -  durere lombară, moderată sau acută;

• sindromul inflației generale -  febră cu debut acut și valori maxime, slăbiciune, frisoane, cefalee, astenie, dereglări de somn sunt semne ale intoxicației toxico-infecțioase;
• sindromul infecției urinare   – disurie, micțiuni imperiative, dureri pubiene. Triada clinică clasică  pentru pielonefrită cronică – febră, lombalgia (unilaterală), modificările sedimentului urinar sub formă de piurie-bacteriurie.

Explorări paraclinice:

• Investigații de laborator –analiza sumară de urină; proba Niciporenco; detreminarea proteinuriei

                    nictimerale; proba Zimnițki; analiza generală de sănge; examinările biochimice de bază

                     a săngelui; urocultura;

-    Investigații instrumentale – ecografia renală; tomografia computerizată; metodele radioizotopice; scintigrafia renală dinamică; urolografia intravenoasă.

Tratament: 

• alimentația – dieta Nr.7 după Pevzner;  
• tratament medicamentos (tratament etiologic, antibacterian, patogenetic, simptomatic, a patologiilor asociate);
• fitoterapia;
• tratament chirurgical;
• profilaxia primară și secundară (identificarea pacienților și tratarea infecțiilor bacteriene, adresarea timpurie a pacienților);