Definiție. Insuficiebnța renală acută este o patologie renală gravă, caracterizată prin suprimarea bruscă a funcțiilor renale (excretoare, metabolice, umorale), exprimată clinic prin hiperazotomie, oligurie sau anurie, cu evoluție către coma uremică.

Clasificarea etiopatogenetică.

• insuficiența renală acută prerenală  se produce la o scădere a filtrației glomerulare >50%;
• insuficiența renală acută renală mai puțin frecventă;
• insuficiența renală acută posrenală (mecanică, obstructivă, urologică);
• insuficiența renală acută mixtă este constatată cu  asocierea mai multor forme patogenetice de insuficiența renală acută.

Formele de insuficiență renală acută:

1. Prerenală  (funcțională) apare în situații patologice: stări de șoc, insuficiență cardiacă acută, mari deshidratări, ocluzie intestinală, sindrom hepato-renal, tromboembolism, hipertensiune malignă, infarct miocardic acut, embolie pulmonară;
2. Renală (parenchimatoasă) la apariția diferitor leziuni în părțile componente ale  rinichiului;
3. Postrenală (obstructivă) cînd  se produce obstrucția acută a căilor urunare.

Manifestările clinice:

1. debut (preanuric) instalarea brutală a insuficienței renale acute. Dezvoltarea și agravarea poate fi oprită și uneori reversibilă;
2. oligoanurie  predomină complicațiile uremiei: oboseala, anorexie, vomă, diaree, respirație Kussmaul, diateză hemoragică, sombolență, convulsii, agitație sau comă;
3. restabilire a diureziei (poliurie);
4. recuperare;

Explorări paraclinice:

• culegerea anamnezei pentru a afla istoricul bolii;
• examen fizic și investigații paraclinice;
• analize de urină;
• criterii de diagnostic pozitiv;
• testele imagistice: radiografia simplă, ecografie renală simplă, ecografie renală Doppler, urografie intravenoasă, pielografie, arteriografie renală, tomografie computerizată, rezonanță magnetică nucleară și puncție biopsie renală.

Tratament:

• regim alimentar – limitarea aportului de sare, proteine, lichide, suspendarea medicamentelor nefrotoxice;
• restabilirea funcției renale și menținerea funcțiilor vitale prin tratament etiologoc;
• tratament patogenic ameliorarea funcției renale prin administrarea de diuretice;
• în unele cazuri efectuarea dializei;
• intervenții chirurgicale;
• pofilaxia primară și secundară.