Obezitatea – reprezintă o afecțiune metabolică hipotalamohipofuzară sau constutuțională cronică, caracterizată prin acumularea excesivă a țesutului adipos subcutanant, precum și în organelle interne, cavități funcționale, patul vascular și limfatic.

Facorii predispozanți și etiodelcanșatori: endogeni – dereglări endocrine și de metabolism;

                                                                       exogeni – alimentația în exces;

• vărsta - se explică prin scăderea activității glandelor endocrine;
• reducerea sau lipsa activității fizice;
• factorii genetici – joacă un rol important,
• factorii psihologici – diferite situații nereușite din viață, refugiul fiiind în alimentație excesivă;
• modificări edocrine.

Gradul de manifestare a obezității: gradul I; II; III; IV – în dependență de surplus de masă  

                                                        corporală  față de cea ideală.

Explorări paraclinice:

• parametrii antropometrici – forma corpului în dimensiuni;
• analiza biochimică a săngelui – nivelul seric de colesterol;
• examenul urinei;
• radiografia și oftalmoscopia;
• examinarea sistemelor de organe afectate  - ECG; Echo-CG; examenul ecografic al organelor parenchimatoase și consultarea specialiștior.

Proncipii de tratament:  

• regumul alimentar restrictiv (dieta Nr.8 după Pevzner); - cu reducerea de dulciuri, condimente,

                                                      alcool, grăsimi, afumături, sărat, făinoase;

• alimentația vegetală diversă;
• cultura fizică - cel mai prețios regim;
• tratament medical,
• tratament chirurgical – în cazuri excepționale;
• profilaxia prevenirii obezității.