Definiție.  Astmul bronșic (AB) – afecțiune a căilor respiratorii, caracterizată prin inflamație și hiperreactivitate bronșică, diverse procese imune și nonimune mediate de substanțe biologic active eliminate de mastocite, bazofile, eozinofile, și alte celule.

Epidemiologie. Astmul este una dintre cauzele princioale ale morbidității cronice și ale mortalității din lumea întreagă. Se estimează că în Moldova ar fi  peste 160 mii de astmatici (aproximativ 4,0% din populație).

Etiologie. Factorii etiologici ai astmului bronșic:

I. Predispozanți:

   1. Genetici

   2. Atopici

II. Declanșatori (factori trigger):

1. Alergeni (praf,  de proveniență animală, păsări, plante, insecte, , medicamente, infecții ale căilor respiratorii, clima, stresul, efortul fizic, alimente).

Clasificarea astmului bronșic:

 Clasificarea internațională a maladiilor (revizia a X-a, OMS, Geneva, 1992):

• Astmul cu predominanță alergică;
• Astmul bronșic nealergic (atopic)
• Astmul bronșic asociat
• Astmul bronșic fără precizare
• Status de mal astmatic (status asthmaticus).

Formele clinice principale ale AB:

  -     Astmul bronșic provocat de efort fizic;

  -     Astmul bronșic tusuv;

  -     Astmul bronșic profesional;

  -     Astmul bronșicaspirinic.

Clasificarea AB în funcție de gradul de severitate:

   -   Astmul bronșic intermitent;

   -   Astmul bronșic persistent ușor;

   -   Astmul bronșic persistent moderat;

   -   Astmul bronșic persistent sever.

Patogenie. Pentru toate formele  de astm elementul comun este inflamația cronică a mucoasei bronșice, provocat de factorii etiologici, care produc bronhospasm, edem al mucoasei bronșice, hipersecreția bronșică ce declanșază creza de astm.

Manifestări clinice. Astmul bronșic se manifestă sub formă de dispnee paroxistă, bradipneică, expiratorie, zgomotoasă și forțată. Crizele de astm survin în legătură cu expunerea la anumiți factori în anumite condiții și se manifestă prin: despnee, wheezing, o presiune toroacică, tuse cu expectorație mucoasă dificilă, anxietate.

Faza prodromală (aura astmatică) poate exista sau lipsi. Apare înainte de criza astmatică și se manifestă prin tuse seacă, presiune retrosternală, rinoree, strănut, lacrimare, senzație de prurit palpebral, nazal,nas înfundat,nervozitate sau depresie psihică.

Faza dispneică se caracterizează prin un acces de sufocare de tip bradipnee expiratorie forțată, însoțită de wheezing (dispnee cu expirație prelungită, șuerătoare care se aude de la distanță).

Faza de regresiune (catarală). La sfîrșitul crizei apare o tusă chinuitoare, cu expectorație puțin abundentă. Apare o slăbiciune generală, somnolență, sete, foame.

Examenul obiectiv: pacienții sunt palizi cu acrocianoză;

                                  transpirație rece;

                                  toroacele hipersonore;

                                   prezența de raluri uscate, șuierătoare, care se aud la distanță (wheezing).

Starea de rău astmatic (status astmaticus) – astmul acut grav este o complicație a astmului.

Definiție. Status astmaticus se definește ca un acces astmatic de lungă durată, care nu răspunde la tratamentul bronhodilatator uzual și care este însoțit de tulburări gazometrice, cardiovasculare și neurologice.

Etiologie: infecții respiratorii, tratament neadecvat, întreruperea tratamentului, contact cu alergenul.

Manifestările clinice ale stării de rău astmatic –  toroacele total blocate la inspir, sunetul de percutor este de cutie, wheezing-ul este minim sau absent. Dispneea se intensifică până la asfixie, cianoză, polipnee și anxietate marcată. Se termină prin asfexie sau insuficiență cardiacă acută, dacă nu se aplică tratament. Durata stării de rău  astmatic poate fi de cîteva zile:

• criză de astm severă  mai mult de 24 ore;
• despnee expiratorie severă cu bradipnee;
• cord pulmonar acut;
• hipotensiune arterială;
• alterarea cunoștinței –comă.

Explorări paraclinice în astmul bronșic. Diagnosticul include

• anamneza alergologică;
• teste cutanante cu extracte de alergeni;
• date de laborator pentru evidențierea alergiei: hemograma, examenul săngelui biochimic, examenul sputei.

Explorări instrumentale. Spirografia și măsurarea PEF-lui(peak-flowmetrul).

Complicațiile astmului bronșic:

• emfizem pulmonar;
• cord  pulmonar cronic;
• insuficiența cardiacă dreaptă acută;
• atelectazie;
• pneumotorax.

Tratament. 1. Educarea pacientului;

2. Tratament medicamentos;
3. Asistența de urgență în timpul crizei.