Definiție. Pielonefrita cronică (PNC)- reprezintă o inflamație cronică infecțioasă a sistemului calice- bazinei ranale cu implicarea secundară a țesutului tubulointerstițial, în stadiile avansate fiind afectate și alte structuri anatomice renale (vase și glomeruli), cu dezvoltarea consecutivă a sclerozei parenchimului renal.
Clasificarea clinică a pielonefritei cronice:
I. După răspîndirea procesului patologic:
- unilatarală;
- bilaterală;
- pielonefrită cronică a unicului rinichi.
- După factorii identificabili de risc:
- absenți. Pielonefrită cronucă primară;
- prezenți: pielonefrită cronică secundară.
- După faza evolutivă a maladiei:
- După severitatea acutizării:
- ușoară; - medie; - severă.
- După microoranismul depistat (gram-pozitiv, gram-negativ,antibioticorezistent).
Factorii de risc:
- malformațiile congenitale ale rinichilor și ale căilor urinare;
- dereglări dobăndite ale pasajului urinar;
- patoligii eriditare;
- stări de imunodeficiență congenitală și dobăndite (infecții);
- patologii somatice severe (diabet zahara)t;
- infecția urinară inferioară recentă;
- activitățile care majorează riscul infecției urinare ascendente;
- suprarăcirea sau altă acțiune care diminuează activitatea imunității nespecifice;
- vărstele de risc (malformații congenitale la copii în primii ani de viață; perioada vieții acive sexuale la femei, după menopauză, la bărbați cu adenom de prostată).
Manifestări clinice: sindromul inflației locale - durere lombară, moderată sau acută;
- sindromul inflației generale - febră cu debut acut și valori maxime, slăbiciune, frisoane, cefalee, astenie, dereglări de somn sunt semne ale intoxicației toxico-infecțioase;
- sindromul infecției urinare – disurie, micțiuni imperiative, dureri pubiene. Triada clinică clasică pentru pielonefrită cronică – febră, lombalgia (unilaterală), modificările sedimentului urinar sub formă de piurie-bacteriurie.
Explorări paraclinice:
- Investigații de laborator –analiza sumară de urină; proba Niciporenco; detreminarea proteinuriei
nictimerale; proba Zimnițki; analiza generală de sănge; examinările biochimice de bază
a săngelui; urocultura;
- Investigații instrumentale – ecografia renală; tomografia computerizată; metodele radioizotopice; scintigrafia renală dinamică; urolografia intravenoasă.
Tratament:
- alimentația – dieta Nr.7 după Pevzner;
- tratament medicamentos (tratament etiologic, antibacterian, patogenetic, simptomatic, a patologiilor asociate);
- fitoterapia;
- tratament chirurgical;
- profilaxia primară și secundară (identificarea pacienților și tratarea infecțiilor bacteriene, adresarea timpurie a pacienților);