În a doua jumătate a secolului XIX, imperiul rus, parte componentă a căreia era şi Basarabia, trecea printr-o criză adâncă, generată de înfrângerea în războiul din Crimeea.
Drept consecinţă, guvernul ţarist a desfiinţat şerbia, pornind reforma de zemstvă. În baza acestei reforme au fost înfiinţate în toate guberniile, inclusiv şi în Basarabia, administraţiile de zemstvă, activitatea cărora o coordonau gubernatorii. Paralel cu aceste reforme a fost organizat şi medicina de zemstvă.
Baza tehnico-materială a instituţiilor medicale din Basarabia, în anul 1870, era extrem de slabă. În Chişinău activa spitalul orăşenesc, construit în anii 1816-1817, ca spital militar şi dispunea de 104 paturi unde se tratau bolnavii psihici, de profil chirurgical, terapeutic şi cu maladii dermatovenerologice.
În judeţe asistenţa medicală spitalicească lipsea totalmente, cele 8 judeţe erau deservite de 5 secţii de primire (câte 4-5 paturi), care erau amplasate în Căuşeni, Cimişlia, Ivanovca (judeţul Bender), Tatarbunar (judeţul Akkerman), Medvejie (judeţul Hotin) şi erau destinate militarilor şi puşcăriaşilor.
Baza tehnico-materială a instituţiilor medicale din Basarabia, în anul 1870, era extrem de slabă. În Chişinău activa spitalul orăşenesc, construit în anii 1816-1817, ca spital militar şi dispunea de 104 paturi unde se tratau bolnavii psihici, de profil chirurgical, terapeutic şi cu maladii dermatovenerologice.
În judeţe asistenţa medicală spitalicească lipsea totalmente, cele 8 judeţe erau deservite de 5 secţii de primire (câte 4-5 paturi), care erau amplasate în Căuşeni, Cimişlia, Ivanovca (judeţul Bender), Tatarbunar (judeţul Akkerman), Medvejie (judeţul Hotin) şi erau destinate militarilor şi puşcăriaşilor.
La 01 iunie 1872, pe lângă spitalul de zemstvă din Chişinău a fost deschisă şcoala de felceri pentru bărbaţi, iar la 5 septembrie 1872 pe lângă acelaşi spital – şcoala de moaşe. Termenul de studii pentru felceri era de 3 ani, pentru moaşe – de 2 ani. În perioada de studii studenţii erau întreţinuţi de administraţia de zemstvă, cu condiţia că 5 ani să lucreze în zemstvă. Vârsta de admitere la felceri era de 16-25 de ani, la moaşe – de 20-40 de ani. Abiturienţii trebuia să fie cărturari şi să posede limba de stat. Primul director de cursuri a fost pământeanul nostru Valentin Tverdohlebov.
Conform datelor de arhivă, la 14.11.1869 a fost înfiinţată administraţia de zemstvă din judeţul Soroca; adunarea de zemstvă de la 13.X.1870 organizează medicina de zemstvă din judeţul Soroca şi împarte judeţul în trei sectoare, în fiecare sector repartizând câte un salariu de medic, de felcer şi de moaşă.
De asemenea, conform hotărârii adunării de zemstvă de la 01.07.1872, au fost deschise spitalele în satele Bădiceni şi Vadul lui Raşcov.
Pe 7.11.1873 administraţia de zemstvă transferă spitalul din Badiceni în Soroca, iar pe cel din Vadul lui Raşcov – în Floreşti. Drept stimul de a transfera spitalul din Vadul lui Raşcov în Floreşti a servit testamentul soţiei răposatului general rus Starov ce locuia în Floreşti. Prin testament, spitalului din Floreşti îi revenea în fiecare an câte 3000 de ruble, cu condiţia că spitalul va fi construit pe sectorul livezii de pomi fructiferi, cu suprafaţa de 6 ha care-i aparţinea; înconjurat fiind de un gard de piatră. Până când au fost ridicate clădirile spitalului (1876), pentru folosire temporară a fost cumpărată casa ţăranului Eremeia Tafuni din vecinătate.

În anul 1880, doctorul Elijiţchi a fost succedat de către Polivenco Vladimir Dmitrievici, care a activat la Floreşti până în anul 1901. Noi dispunem de unele date biografice ale doctorului V. Polivenco. El s-a născut în anul 1853, în Basarabia. În anul 1873 a absolvit Primul Gimnaziu de Bărbaţi din Chişinău. În anul 1880, la vârsta de 27 de ani, absolveşte facultatea Medicină „Sfântul Vladimir” a Universităţii din Kiev. 
Din anul 1902 până în 1918, funcţia de medic la spitalul din Floreşti a ocupat-o Boico Nicolai Ivanovici, născut în anul 1868, în Basarabia. În anul 1896 a absolvit facultatea „Sfântul Vladimir” a Universităţii din Kiev. În anul 1897-1899 este medic-internist în spitalul din Poltava; în anii 1899-1901 – medic în hutorul Serbinovca, gubernia Poltava; din 1902 – şef al sectorului medical şi al spitalului Floreşti. Urmele lui se pierd în anii revoluţiei din Rusia (1917-1918). 
În anul 1910 Boico Nicolai Ivanovici a efectuat o deplasare ştiinţifică în Sankt-Petersburg, unde a făcut studii în clinicile de terapie, chirurgie, ginecologice şi de pediatrie. A vizitat laboratorul fiziologic al profesorului I. P. Pavlov, al Institutului Medicinii Experimentale. Despre nivelul asistenţei medicale, la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, ne mărturisesc următoarele documente: în anul 1905 la 17 martie, a avut loc congresul medicilor de zemstvă a judeţului Soroca.
câteva lucrări şi nume notorii ale timpului:
Folosirea serului antivariolic; medicul Stroesco A. C., sectorul Înăduşita.
Organizarea asistenţei obstetricale populaţiei rurale în judeţul Soroca; medicul Bonci-Tomaşevschi, sectorul Cotiujeni.
Organizarea asistenţei medicale provizorie sectorului rural din judeţul Soroca; medicul Scutelnic Stepan Ivanovici, sectorul Zguriţa.
Studiu despre pelagră, medicul Cojuhariov V.
Holera şi lupta cu ea în lumina datelor contemporane, medicul Tomaşevschi.

De la începutul secolului până în 1944 numărul de paturi în spitalul din Floreşti s-a mărit până la 85, iar în componenţa lui funcţionau de acum trei secţii: Somatică, Boli Infecţioase şi Dermatovenerologie.
Începând cu anii 1950, în raionul Floreşti au fost deschise 9 spitale cu 450 de paturi. În raion activau 48 de medici, care acordâu ajutor medical de profil: terapie, chirurgie, boli infecţioase, pediatrie, dermatovenerologie şi obstetrică 
De această perioadă, perioada de formare şi dezvoltare intensă a bazei tehnico-materiale a serviciului ocrotirii sănătăţii din raion, este legat şi numele lui Ptaşoc Stepan Gr., care a stat în fruntea serviciului medical timp de 30 de ani, din 1958 până în 1987.
În zilele de astăzi baza tehnico-materială a spitalului include 4 blocuri curative contemporane: chirurgical, blocul mamei şi copilului, terapie, boli contagioase ş. a. concentrate pe un teritoriu în afara oraşului. Spitalul dispune, de asemenea, de blocuri auxiliare: spălătorie, bucătărie, garaj, cazangerie pe gaze naturale.