Definiție. Cardiopatia ișchemică reprezintă un proces acut  sau cronic evolutiv, caracterizat prin micșorarea sau suspendarea aproviziovării cu sănge a structurilor cardiace, în special a miocardului.

Ischemia miocardică de origine aterosclerotică este cunoscută sub numele de cardiopatie ischemică.

Forme clinico-morfopatologice:

Forme active:  a) moartea coronariană subită;

                        b) anghina pectorală sau ctenocardia;

                        c) infarctul miocardic acut.

Forme cronice: a) cardioscleroza de postinfarct;

                         b) dereglări de ritm;

                        c) insuficiența cardiacă.

Clasificarea cardiopatiei ischemice (OMS,1979):

1. Moartea subită

II.  Anghina pectorală

1.   de efort.

1. de novo;
2. stabilă:
   • clasa funcțională I;
   • clasa funcțională II;
   • clasa funcțională III;
   • clasa funcțională IV;

            c)  agravată

              2, Spontană (Prinzmental);

         III.  Infarctul miocardic acut

         IV. Infarctul miocardic vechi

V.  Tulburările de ritm

VI. Insuficiența cardiacă.