Gușa difuză toxică este o afecțiune autoimună a glandei tiroide, ce apare la persoane cu predispoziție genetică, caracterizată atăt prin mărirea funcției (hormonilor), căt și prin  grademărirea difuză a acestea, cu dezvoltarea semnelor clinice de tireotoxicoză și, ca urmare, cu afectarea stării funcționale a diferitor organe și sisteme, în primul rănd, a sistemului cardiovascular și a sistemului nervos central.

Tireotoxicoza reprezintă sindrom clinic datorat unui exces de hormoni tiroidieni de orice geneză.

Etiologia gușei difuze toxice:  - predispoziția genetică;  stresul psihoemoțional;

• fumatul;  sexul feminin; perioada postpartum;
• supraîncărcarea cu iod; procesele infecțioase;
• traumatismul craniocerebral;
• insolația; litiul; tratamentul cu α- interferon;
• tratamentul intensiv antiretroviral pentru hiv-infecție;
• tratamentul cu anticorpii monoclonali în scleroza multiplă.

Manifestările clinice: - afectarea sistemului nervos central – neliniște, labilitateemoțională,  

                       instabilitate psihoemoțională, insomnie, senzație de căldură, transpirație exagerată;

• sistemul cardiovascular -  tahicardie permanentă, pulsul mărit în timpul somnului, creșterea

tensiunii arteriale sistolice și diminuarea celei diastolice, cu dereglări de ritm cardiac, insuficiența cardiacă;

• semne clinice oftalmoligice;
• manifestări digestive;
• afectarea sistemului edocrin;

Clasificarea gușei după (O.V.Nicolaev, 1966) – există 6 grade de manifestare.

Gradele I și II corespund hepreplaziei glandei tiroide, iar gradele III – Vconstituie gușa. Gradul  0 glanda tiroidă nu se palpează.

Dermopatia/ mixodermul pretibial – afectează fața dorsală a piciorului și fața anterioară a gambei, aspect de coajă de portocală cu edem dur, pruritul;

Acropatia tiroidană – modificări caracteristice țesuturilor moi și osoase adiacente în regiunea mânilor, îngroșarea falangelor distale.

Investigații paraclinice:  - analiza generală a săngelui;

• examenul biochimic al săngelui;
• dozarea hormonilor serici (sănge);
• merkerii auroimunității tiroidene;
• ecogragia glendei tiroide;
• scintigrafia glandei tiroide;
• radioiodocaptarea;
• examenul ecografic și tomografia computerizată al orbitelor;
• tomografia computerizată și rezonanța magnetică nucleară a glandei tiroide șe a craniului;
• densitometria osoasă;
• consultația specialiștilor – oftalmolog, cardiolog, neurolog, neurochirurg, nefrolog, ginecolog, chirurg.

Metode de tratament:  Tratament medicamentos;

• tratament chirurgical;
• tratament cu folosirea iodului radioactiv (Radioiodoterapia);
• tratamentul oftalmopatiei;
• tratamentul simptomatic.

Starea de urgență – criza tireotoxică – complicație severă a tireotoxicozei ce pune viața în pericol.

Cauzele crizei tireotoxice:

• tratament chirurgical fără  atingerea eutiroidei prealabile;
• asocierea unor infecții intercurente, toxicoinfecții, intoxicații;
• diagnostic tardiv sau tratament tardiv;
• întreruperea bruscă a tratamentului;

Clinic – agravarea tuturor semnelor clinice a tireotoxicozei:

• tulburări neuropsihice;
• febră,  transpirații profunze,, deshidratarea;
• polipnee, tahicardie, tulburări de ritm, tensiune arterială pănă la colaps, insuficiența cardiacă;
• vomă, diaree,  hematomegalie, icter.

Se diferențiază 3 variante de evoluție clinică a crizei:

•  Criza cadriovasculară - polipnee, tahicardie, tulburări de ritm, tensiune arterială pănă la colaps, insuficiența cardiacă;
• criza abdominală -  greața, vomă, diaree,  hematomegalie, icter, dureri abdominale;
• criza neuropsihică – termor, convulsii, psihoza maniacală, deliriu, comă.

Tratamentul crizei tireotoxice:

1. înlăturarea cauzelor declanșatoare;
2. micșorarea concentrației  hormonilor tiroidieni în sănge;
3. înlăturarea insuficienței corticosuprarenale,
4. ameliorarea simptomelor;
5. tratamentul hiperpirexiei,
6. monitorizarea pacienților cu gușă difuză toxică.