Definiție. Infarctul miocardic acut  - este necroza miocardului, ca urmare a ischemiei acute, cauzate de ocluzia completă sau parțială a unei artere coronariene.

Etiologie: Cauza principală a infarctului miocardic acut este ateroscleroza a arteriilor corononariene mari, care se realizează prin tromboză intravasculară instalate pe fondalul plăcilor aterosclerotice complicate cu fisurări, rupturi, ulcerații.

Factorii majori de risc în infarctul miocardic acut:

• tulburări ale metabolismului lipidic;
• diabetul  zaharat;
• hipertensiunea arterială;
• predispoziția eredocolaterală;
• fumatul;
• vîrsta 40-60 ani;
• sexul masculin;
• obezitatea;
• sedentarismul.

Factorii ce pot declanșa infarctul miocardic acut:

• efortul fizic excesiv;
• stresul psihoemoțional;
• unele tulburări hemodinamice – creșterea semnificativă a tensiunii arteriale, tahiaritmiile.

Clasificarea infarctului miocardic acut (conform OMS):

    I. După evoluție:

           - infarctul miocardic acut cu o durată 4 săptămâni a bolii;

           - infarctul miocardic recurent – apariția noilor focare de necroză pe parcursul a 4 săptămâni;

           - infarctul miocardic acut vechi, reapariția (infarctul miocardic vindecat);

   II. După localizare:  infarctul miocardic acut al peretelui anterior, posterior, inferior.

   III. După prezența sau absența complicațiilor: necomplicat, sau cu complcații.

   IV. Formele clinice se disting:

• forma tipică sau anghinoasă;
• forme atipice: astmatică, abdominală, cerebrovasculară, aritmică, periferică, silențioasă.

Variantele atipice: - forma gastroligică, forma stmatică, forma peiferică de localizare a durerii, forma cerebrală, forma aritmică, forma sistomatică, sau oligosimptomatică.

Complicații majore:

1. insuficiența acută a ventricolului stăng, șocul cardiogen;
2. tulburări de ritm și conducere;
3. complicațiile tromboembolice;
4. complcațiile mecanice; rupturi ale inimii;
5. alte complicații: sindromul postinfarctic, Dressler, pericardita.

Tratament: 1. Obiectiv:

• Restabilirea fluxului coronarian;
• Limitarea extinderii zonei de necroză;
• Prevenirea și tratarea complcațiilor.

        2. Tratament de urgență prespitalicesc. Obligatoriu regim la pat; reducerea ischemiei.

             3. Tratamentul complcațiilor.

            4. Dieta.

           5. Monitorizarea pacientului: examenul clinic, hemoleucograma, ecocardiografia.

          6. Tratament medicamentos de lungă durată.

         7. Profilaxia primară cu măsurile de combatere a factorilor de risc.