Definiție. Bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPOC) este o patologie bronhopulmonară ce se caracterizează prin conexiunea bronșitei și a enfizemului pulmonar cu alterarea parenchimului pulmonar, avănd drept urmare hiperinflația pulmonară și insuficiența respiratorie.
Factorii etiologici al BPOC:
Manifestări clinice. Bolnavii prezintă manifestări de bronșitî cronică și de emfizem pulmonar.
Bronhopneumopatia obstructivă cronică cu predominarea emfizemului – tipul A de BPOC se caracterizează prin dispnee progresivă care prodomină în tabloul clinic, cu creșterea frecvenței respirațiilor.
Examenul obiectiv: culoarea tegumentului este roz-cianotică, pacienții sunt de tip hiperstenic, pierd în greutate. Percutor se determină hipersonoritate și matitate cardiacă. Auscultativ se constată murmur vezicular diminuat, expir prelungit, raluri sibilante fine la sfărșitul inspirului.
Bronhopneumopatia obstructivă cronică cu predominarea bronșitei tipul B- se caracterizează prin tuse productivă pe parcursula mai mulți ani, inițial în perioada rece, apoi treptat devine permanentă, cu absența îndelungată a dispneei.
Examenul obiectiv: sunt cianotici, hiperponderali, edamatoși. Frecvența respirației normală.
Complicații:
Cauzele exacerbării în BPOC: infecțiile intercurente, insuficiența ventriculară stăngă, tromboembolismul pulmonar, secreții văscoase care produc atelectazie, administrarea de remedii sidative.
Explorări paraclinice:
Tratament:
Recuperarea: Fizioterapia toroacică;
Antrenamentul mușchilor;
Diet;
Psihoterapia și educarea.