Definiție.  Bronșita acută reprezintă o inflamație a bronhiilor, caracterizat prin tuse, expertorație și dispnee în caz de bronșiolită cu proces inflamatoriu a traheelor și bronhiilor de calibru mare (traheobronșită), mediu și mic (bronșiolită).

Epidemiologie. Bronșita acută este una din cele mai frecvente patologii ale căilor respiratorii, care urmează după o infecție acută a căilor respiratorii superioare.

Etiologie. Rolul principal în producerea bronșitei acute îl are:

          infecția virală ( virușii gripali, paragripali, rinovirușii);

          infecția bacteriană (pneumococi, streptococi,stafilococi, corinebacterii);

         influența factorilor fizici și chimici (aierul rece, fumatul, vapori de acizi, amoniac, benzină ș.a.).

Patologie. Infectarea mucoasei bronșice și formarea seropurulentului sînt consecințe ale inflamației induse de către agentul cauzal.

Manifestările clinice. Simptomul de bază este tusea. În faza inițială tusea este  iritativă seacă, sensație neplăcută în gît, răgușeală și dureri retrosternale, care denotă extinderea procesului inflamator asupra traheei, apoi extinderea asupra bronhiilor de calibru mare și mic cu semne de insuficiență respiratorie, manifestată prin tuse paroxistică și dispnee.

      Dup ă 2-3 zile apare tusea cu expectorație mucoasă (bronșita de etiologie virală)sau micropurulentă (bronșită de etiologie bacteriană). Tusea și contracțiile convulsive a diafragmului provoacă dureri toracice. Bronșita acută se caracterizează prin semne generale: febră cu mici frisoane, cefalee,mialgii, dureri musculare, slăbiciune generală, oboseală, transpirație, herpes labialis, hiperemia faringelui, distonia.

          Examenul obiectiv: hemogtrama;

                         herpers  labialis;

                        la auscultație se percepe respirație aspră și raluri buloase uscate sau umede în dependență de faza de evoluție;

                      în unele cazuri erupții tegumentare de origine alergică, rinoree, nas înfundat, conjunctivită.

Tratament. Pacienții cu bronșită acută se tratează la domiciliu cu remedii generale:

         antipiretice,

         vitamine,

         consum sporit de lichide calde (ceai, lapte, ape minerale alcaline calde),

         preparate antivirale - la bolnavii cu bronșită acută virală,

         antibiotice - la bolnavii cu bronșită acută bacteriană și cele chimice,

         expectorante și micolitice,

         remedii revulsive – sinapisme pe cutia toroacică și în regiunea spatelui, inhalații, băi de picioare.

Rețineți:În lipsa febrei, la maturi fără patologie asociată, tratamentul cu antibiotice nu este indicat.

                                         B R O Ș I T A   C R O N I C Ă

Definiție. Bronșita cronică – inflamație cronică nespecifică a bronhiilor, caracterizată prin epizoade recurente de tuse cun expertorații mucoase sau mucorulente, care durează cel puțin 3 luni pe an, timp de 2-3 ani consecutivi.

Etiologie. Factorii care provoacă bronșita cronică:

                factori  endogeni – deviații de sept nazal, vegetații adenoide, amigdalite;

                factori exogeni     - fumatul, poluarea atmosferei cu substanțe nocive;

                                               agenții infecțioși virali sau bacterieni;

                                               factorii climaterici și meteorologici (anotimp rece, umeditate ș. a);

                                               expuneri cronice la alergeni, lănă, părul, penele, polenul plantelor;

                                              factori genetici.

Manifestările clinice ale bronșitei cronice se caracteriează prin 3 semne esențiale:

               tuse – pacientul prezintă perioade de tuse productivă cu duritate și severitate crescută de la an la an păpă nu sunt satisfăcute criteriile de bronșită cronică: tuse cu spută prezentă timp de 3 luni mai muit de 2 ani consecutivi;

              expertorație – tusea este matinală cu expertorații mucoase, apoi este prezentă și în cursul zilei și seara. Sputa este purulentă și se elimină greu după o tusă chinuitoare;

             dispnee – apare după un timp mai îndelungat după apariția bolii. Se manifestă la efort fizic, mai tărziu și la repaus.

 În timpul acutizării bolii crește temperatura corpului, astenie, slăbiciune, oboseala, transpirația, scăderea capacității de muncă, mialgii. În timpul acutizării bronșitei cronice la auscultație murmur vezicular înăsprit, raluri bronșice uscate și umede.

Bronșita cronică simplă (catarală, neobstructivă) este forma cea mai ușoară , fără complicații deosebite. Tuse dimineața apoi pe parcursul zilei și noaptea cu expertorații mucoase mici. Lipsește dispneea.  Acutizările apar în anotimpul rece. Respirație aspră, raluri bronșice uscate și umede. 

Bronșita cronică purulentă are o evoluție mai severă, crește temperatura corpului, tusea mai  constantă, expertorațiile purulente în cantități mai mari.

Bronșita cronică obstructivă (bronșită cu dispnee) – lezarea bronhiilor, iar clinic prin triada: tuse, expertorație și dispnee cu o evoluție cronică- progresivă cu dispnee progresivă și expir prelungit. Treptat apare cianoza, tusea iritativă. În timpul acutizării bronșitei cantitatea de spută și dispnee cresc, apare acrocianoza.

Explorări paraclinice:  examenul sputei;

                                        hemograma; 

                                        examenul radiologic;

                                        explorările funcționale respiratorii;

                                        bronhoscopia.

Evoluția și complicații. Bronșita cronică poate evolua timp îndelungat fără modificări. La cei cu bronșita obstructivă apare insuficiența respiratorie și cardiacă.

Tratamentul: alimentația rațională;

                        tratamentul infecțiilor acute și cronice ale căilor respiratorii;

                        antibioticoterapia;

                        tratament bronhodilatator;

                        tratament balneosanatorial;

                        profilaxie.