Hemoragia nazală este determinată de ruptura unui vas al mucoasei pituitare, ruptura interesând teritoriul anterior al fosei nazale, cel mai frecvent zona petei vasculare descrisă de Kisselbach, provenită în porţiunea anterioară şi inferioară a septului nazal sau în jumătatea posterioară a fosei nazale dintr-o ramură a arterei sfeno-palatine.

Sângerarea are loc, de obicei, la o singură nară. Dacă sângerarea este destul de abundentă, sângele poate umple nara pe partea afectată, ajungând  în nazofaringe (zona din interiorul nasului, unde cele două nări fuzionează), deversând în cealaltă nară și provocând sângerări din ambele părți. Sângele poate, de asemenea, se scurgă înapoi în gât sau în jos, în stomac, provocând persoana să scuipe sau chiar să vomite sânge.

Semne de pierdere excesive de sânge includ amețeli, stare de confuzie, leșin și pierderea cunoștinței. Pierderea de sânge excesiv datorată sângerărilor nazale nu se produce de multe ori. Sângerări suplimentare din alte părți ale corpului, cum ar fi în urină sau intestinală sau învinețirea rapidă pot indica imposibilitatea de coagularea sângelui. Sângerările suplimentare sau ușoare vânătăi sunt semne ale unei probleme medicale mai grave.

Tratament:

Tratamentul constă în măsuri generale de calmare a bolnavului şi a anturajului, deschiderea gulerului cămăşii, slăbirea centurii, aşezarea bolnavului într-o poziţie potrivită, fie şezând cu bărbia aplecată în piept sau, dacă bolnavul are tendinţă să leşine, culcat pe partea care sângerează.

Măsurile pentru oprirea hemoragiei sunt locale (esenţiale şi singurele necesare în epistaxisul de cauză locală), constând în compresiunea petei vasculare cu degetul prin intermediul aripii nasului, manevră ce poate fi efectuată de bolnav sau de cineva din anturajul acestuia; alteori se comprimă pata vasculară prin intermediul unui tampon introdus în fosa nazală, tampon de vată înmuiat în soluţie hemostatică de antipirină 10% (un comprimat de antipirină la o linguriţă de apă călduţă).

Dacă aceste măsuri simple nu opresc hemoragia, este necesară prezentarea de urgenţă la medic pentru aplicarea unor măsuri mai speciale, cum ar fi cauterizarea chimică cu perlă de nitrat de argint a vaselor care sângerează, tamponamentul anterior al fosei nazale cu meşe de tifon îmbibate în soluţie uleioasă (oleu eucaliptolat 2%) sau tamponament posterior combinat cu tamponament anterior în cazurile mai grave, la nevoie recurgându-se la ligaturi vasculare (ligatura arterei carotide externe în regiunea cervicală sau ligatura arterei maxilare interne, ligatura arterelor etmoidale anterioare).

Măsurile terapeutice generale urmăresc scăderea valorilor tensionale crescute spre cifrele normale la hipertensivi, esenţială fiind administrarea unui diuretic intravenos cu acţiune rapidă (furosemid), asociat cu administrarea unui hipotensor cu acţiune rapidă şi un sedativ.

În cazurile de tulburări de coagulabilitate sangvină (hemofilie) se procedează la administrarea de medicamente specifice acestor afecţiuni. Cazurile de anemii grave instalate în urma unor epistaxisuri abundente cu golire rapidă a patului vascular, cu leşinuri repetate la cea mai mică tentativă de ridicare a pacientului la verticală, cu paloare accentuată şi scăderea valorilor hemoglobinei sub 6 g% în sânge necesită măsuri de reanimare care urmăresc umplerea rapidă a patului vascular şi refacerea parţială a masei de sânge pierdut, prin transfuzie de sânge izogrup, izoRh, tratament ce se poate realiza numai într-un serviciu medical de specialitate.