Osteoporoza este o boală a scheletului caracterizată prin copromiterea rezistenței mecanice a osului, care are ca  consecință creșterea riscului de fractură.

            Boala scheletală sistemica este caracterizată prin reducerea masei osoase și deteriorarea microarhitecturii țesutului osos ce duce la creșterea fragilității osoase și a riscului de fracturi.

Factorii de risc: -vărst (50-0), sexul feminin are un risc mai elevant;

• aportul insuficient de calciu în organism;
• deficitul de vitamina D;
• abuzul de alcool.

Manifestări clinice: - diminuarea densității mineral-osoase;

• fracturi  care apar după un traumatism minor;
• durerea de spate, durerea cronică; micșorarea înălțimei.

Diagnostic paraclinic:

• determinarea calciului seric;
• măsurarea densității minerale osoase,
• ultrasonometria;
• radiografia coloanei vertebrale;
• tomografia computerizată cantitativă;
• densitometria.

Tratamentul:

• prevenirea fracturilor;
• stabilirea sau creșterea masei osoase;
• ameliorarea simptomatologiei secundare fracturilor și a deformațiilor scheletare;
• amelorarea funcției fizice și a calității vieții,
• tratamentul medicamentos;
• tratament nemedicsmntos (educația fizică și sportul);
• profilaxia căderilor; profilaxia primară (corecția factorilor de risc);
• tratamentul balneosanatorial.

Complicațiile osteoporeozei:  

• fracturi vertebrale și fracturi ale oaselor tubulare;
• fracturi ale colului femural; scolioza;
• deformații ale cutiei toracice;
• deficit funcțional sever în urma fracturilor.

Complicații mai grave:  - afectarea tractului gastrointestinal: sindromul dispepsic,esofagita, reflex-

        esofagită, ulcere esofagiene, balonare, diaree;

• sindromul pseudogripos, durerile musculare tranzitorii;
• reacții alergice;
• afectarea toxică hepatică, a glandei pancreatice, hematologică, a rinichilor;
• osteonecroza maxilei/mandibulei.