Definiței. Pancreatita cronică  -este o boală inflamatorie evilutuvă, de etiologie variată, caracterizată prin fibrpză și atrofie continuă și progresivă a parenchimului pancreatic, însoțită uneori de calcificări, asociată sau nu cu manifestări de insuficiență pancreatică.

Manifestări clinice: Durerea este simptomul cardinal. Este caracterizată prin:

• sediul epigastric în regiunea supraombicală;
• iradierea dorsală, durere în centru;
• declanșarea frecventă după mese abundente și alcoolizare acută;
• caracter continuu cu peste 24  ore ceea ce deosebește de colica biliară;
• restricție alimentară.

Scăderea ponderală  - al doilea simptom;

Sindromul dispeptic - cu apariția icterului;

Sindromul de malabsorbție – apariția scaunului voluminos, consecintă a lipsei lipazei și a PH-lui duodenal;

Explorări paraclinice: Lipsesc modificările în hemoleucogramă;
   -     evaluarea funcției exocrine a pancreasului;

• aprecierea conținutului enzimelor pancreatice în urină și fecale;
• hiperamilazuria;
• examenul coproligic cuevidiența steatoreei;
• teste invazive;
• cercetarea funcției endocrine a pancreasului;
• testul standart de toleranță la glucoză;
• stabilirea conținutului insulinei, glucogonului, somatostatinei.

Metode instrumentale: examenul radiologic;

• ultrasonografia transabdominală a pancreasului;
• ultrasonografia endoscopică;
• colangiopancreatografia endoscopică;
• tomografia computerizată;
• rezonanța magnetică nucleară;
• fibroesofagogastroduodenoscopia.

Tratament: Tratament etiologic  (înlăturarea factorilor cauzali);

• regimul alimentar;
• tratamentul medicamentos;
• terapia antioxidantă;
• remedii psihotrope;
• profilaxia secundară și primară pentru prevenirea pancreatitei cronice.