Sclerodermia sistemică este o boală cronică, de origine neidentificată, cu dereglări specifice – fibroză și leziuni degenerative, vasopatie, prin obliterarea arterelor mici și capilarelor precum și prin afectarea organelor viscerale (tractul digestive, pulmonilor, cordului, rinichilor).
La baza patologiei stau dereglările imunității,formării colagenului și microcirculației, precoce în evoluția bolii este alterarea vasculară implicînd arterele mici, arteriolele și capilarele din tegumente, tractul gastrointestinal, plămîni, inimă și rinichi.
Etiologie: factorii predispozanți: genetici, acțiunea mediului, nervoși, imunilogici, infecțioși, toxici;
Clasificarea: grupul de boli sclerodermice:
Etapele clinice: debutul, perioada de stare, distrofică (perioada tardivă).
Gradul de activitate: minim, mediu, maxim.
Afectarea cutanată: schimbă aspectul exterior al bolnavului;
Manifestări vasculare: leziuni progersive ale vaselor de calibru mic;
Afectarea sistemului locomotor: articulară și a aparatului locomotor;
Afectarea tractului digestiv: disfagie, dureri și senzații de arsuri epigastrice sau retrosternale, greață, vărsături agravate;
Simptomologia pulmonară: dispnee progresivă, tuse seacă,;
Afectarea cordului: diverse forme de aritmii, dereglări de conducere, dereglarea circulației coronariene;
Afectarea renală: nefroparia acută (rinichi sclerotic) ce dezvoltă insuficiența renală cu nesroze corticale;
Diagnostic paraclinic: hemograma,
Tratamentul: