Dr. Elena Ciupercă, medic primar gastroenterologie explică, pentru Doctorul zilei, care sunt problemele cu care se pot confrunta viitoarele mămici
Sarcina poate induce multiple modificări la nivelul sistemului digestiv. Uterul gravid se dezvoltă intraabdominal și organele abdominale trebuie să îi facă loc, asta însemnând, uneori, compresiuni asupra lor sau modificări de poziție. „Modificările hormonale în cadrul sarcinii au impact asupra motilitatii digestive, cu diverse consecințe, cum ar fi încetinirea tranzitului intestinului subțire și colonului sau scăderea tonusului sfincterului esofagian inferior cu favorizarea refuxului. La nivelul intestinului subțire crește capacitatea de absorbție a principiilor nutritive, facilitând, astfel, dezvoltarea fătului. Nu în ultimul rând, sarcina este o stare de toleranță imunologică, sistemul imun matern trebuie să se adapteze la prezența fătului, astfel apar modificări imunologice care pot influență răspunsul la infecții și evoluția bolilor autoimune asociate”, arată Dr. Elena Ciupercă.
Ca urmare a acestor modificări complexe adaptative poate exista o gamă largă de probleme digestive asociate sarcinii. Majoritatea acestora nu prezintă risc pentru mamă sau făt, dar pot genera o stare de discomfort pentru mamă.
Cele mai frecvente acuze digestive apărute pe parcursul sarcinii sunt greață, vărsăturile, arsurile, crampele abdominale și tulburările de tranzit.
„Greața însoțită sau nu de vărsături apare frecvent în sarcină, de obicei începând de la 4-6 săptămâni de sarcină, cu un vârf de frecvență la 8-12 săptămâni și cu ameliorare spre săptămâna 20 de sarcină. 60-70% dintre femeile gravide prezintă greață pe parcursul sarcinii, în peste 40% din cazuri fiind însoțită și de vărsături. Unele măsuri alimentare pot fi de folos în această situație, că de exemplu mese mai frecvente de volum mic, mâncare uscată și separarea mâncării de aportul de lichide. În majoritatea cazurilor greața și vărsăturile nu afectează alimentarea și hidratarea corespunzătoare. Foarte rar, însă, greața și vărsăturile severe persistente pot duce la scădere în greutate și la dezechilibre hidroelectrolitice și acidobazice și atunci este necesară intervenție medicală”, arată specialistul.
Arsurile sunt cel puțin la fel de frecvente că și greața în timpul sarcinii. Acestea sunt cauzate atât de creșterea presiunii în abdomen datorită dezvoltării uterului gravid, cât și de modificările de tonus induse hormonal la nivelul sfincterului esofagian inferior (inelului muscular care ține stomacul închis). „Manifestările ușoare de reflux pot fi controlate prin măsuri de dietă și stil de viață – mese frecvente de volum mic, evitarea poziției orizontale 2-3 ore după masă, evitarea alimentelor care stimulează secreția acidă gastrică sau scad evacuarea stomacului (cafea, acrituri, condimente iuți, citrice, roșii, vinete, ciocolată, grăsimi, băuturi carbogazoase, etc). Atunci când dieta și modificările stilului de viață nu sunt suficiente, prima linie de tratament o reprezintă antiacidele (dar cu evitarea celor care conțin magneziu în ultimul trimestru de sarcină) și sucralfatul. De asemenea, medicul poate administra ranitidină. Femeile gravide cu simptome care nu răspund la aceste tratamente pot primi esomeprazol, pantoprazol sau lansoprazol. Se evita administrarea omeprazolului”, arată dr. Elena Ciupercă.
Constipația este o altă manifestare digestivă frecvența în sarcină. Cauza constipației o reprezintă scăderea motilității intestinale, dar și compresia exercitată de către uterul gravid. O consecință a constipației și a presiunii crescute în abdomen este apariția hemoroizilor, care pot produce durere locală sau sângerare. Primele măsuri pentru combaterea constipației țin tot de dietă, cu creșterea aportului de lichide, fructe și legume crude și salate. Atunci când constipația persistă se poate administra lactuloză, iar pentru simptomele produse de hemoroizi se selectează preparate topice care se pot utiliza în sarcină, arată specialistul.
Compoziția bilei se modifică în cursul sarcinii, cu creșterea saturației în colesterol. În plus, este alterată funcția de evacuare a colecistului, și astfel pot să apară pietre care să genereze colici biliare.
O serie de analize de laborator se pot modifica în sarcină fără a semnifica o stare de boală. Volumul matern sangvin crește în sarcină secundar modificărilor hormonale care rețin apă și sărurile, și astfel apare o ușoară anemie prin diluție. O creștere ușoară a leucocitelor și a VSH-ului este normală în sarcina. Concentrația alfafetoproteinei crește prin transfer din circulația fătului în cea maternală. De asemenea, crește nivelul fosfatazei alcaline și se modifică concentrația proteinelor serice. Lipidele serice au valori crescute pe parcursul sarcinii, de aceea nu se recomandă determinarea lor în această perioadă.
Este o adevărată provocare uneori să se distingă între aceste fenomene fiziologice în sarcină și problemele serioase de sănătate, din cauza suprapunerii simptomelor dar și a modificării poziției anumitor organe și implicit a zonei unde este perceput discomfortul. În sarcina pot să apară orice alte boli care apar în afară sarcinii, cum ar fi apendicita, pancreatita, hepatita acută virală sau colecistită. Alte boli sunt specifice sarcinii. Steatoza hepatică acută de sarcină este o boală hepatică severă care apare în ultimul trimestru și se manifestă că insuficiență hepatică fulminantă la o femeie fără istoric de boală hepatică.
Preeclampsia înseamnă hipertensiune arterială apărută pe parcursul sarcinii și se poate însoți de disfuncții ale organelor mamei, incluzând ficatul; sindromul HELLP- hemoliză, creșterea enzimelor hepatice și trombocitopenie- este formă cea mai frecventă a afectării hepatice în preeclampsie. Colestaza de sarcină se manifestă prin prurit, uneori însoțit de o creștere semnificativă a probelor hepatice. Toate aceste probleme de sănătate specifice sarcinii pot afecta în mod nefavorabil evoluția sarcinii, necesită monitorizare strictă și uneori inducerea nașterii. Pentru a putea interveni precoce și a preveni agravarea acestor probleme este necesară urmărirea pe parcursul sarcinii a tensiunii arteriale și a probelor hepatice.
Investigațiile sunt de asemenea limitate în sarcina, făcând uneori diagnosticul dificil de documentat. Se evita expunerea la radiații, și de asemenea investigațiile endoscopice care prin creșterea presiunii intraabdominale (secundară introducerii de aer în stomac sau colon) pot comprimă vasele mari sangvine abdominale și să producă o scădere a perfuziei fetale. Explorările RMN fără substanță de contrast sunt permise în sarcina.
sursa: http://www.doctorulzilei.ro