Urticăria se caracterizează prin erupții cu elemente dormice acavitare de natură imflamatorie acută, diferite ca dimensiune, colorație și formă, care sunt definite prin edemațierea stratului dermic papilar și reactivitatea vasculară din zona lezională.
Urticăria depășește astmul bronșic ca incidență, dar se apropie de aceasta ca gravitate și severitate prognostică după costurile diagnosticului, tratamentului, și repercursiunile sale asupra indicilor de calitate a vieții.
Clasificarea: după criteriul evolutiv:
- urticăria /angioedem cronică (durează peste 6 săptămănî);
după factorul declanșator:
după mecanismul patogenic:
Etiologia urticăriei: predispunerea ereditară - pentru maladii alergice cu transmitere poligenică;
Manifestările clinice: urticărie dermografică: elementul principal – papula pruriginoasă cu eritem ce amintește o înțepătură de țănțar sau urzicătură;
Frigore : apariția edemului angioneurotic după crioexpunere (apă, aer...);
Urticărie familială a frigore: care se transmite prin ereditate;
Urticărie solară: se declanșeasă la căteva secunde după acțiunea luminii solare;
Urticăria colinergică: (hipertermică difuză) elemente papuloase punctiforme intens pruritice, erupțiile apar pe față, găt care apar după duș fierbinte, schimb brusc de temperatură, emoții puternice;
Urticărie termică: apare la contacte termice locale;
Edemul angioneurotic vibrațional ereditar: edem și prurit local;
Urticăria papuloasă: papule eritematoase, intens pruriginoase de diferite dimensiuni.
Investigațiile clinice și de laborator: în cîteva etape în dependență de tipul de urticărie:
Tratamentul: